- Discursiv
Discursiv, lat.-deutsch, gesprächsweise.
http://www.zeno.org/Herder-1854.
Discursiv
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
discursiv — DISCURSÍV, Ă, discursivi, e, adj. 1. Care deduce prin raţionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operaţii preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. 3. Care nu se supune unei… … Dicționar Român
Discursiv — (v. lat.), 1) gesprächweis, unterhaltend; 2) das gedachte, mittelbare, in Begriffen aufgefaßte Erkennen, im Gegensatz des intuitiven anschaulichen, unmittelbaren … Pierer's Universal-Lexikon
discursív — adj. m., pl. discursívi; f. sg. discursívã, pl. discursíve … Romanian orthography
discursivitate — DISCURSIVITÁTE s.f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.: însuşirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raţionament. – Discursiv + suf. itate. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
imagism — IMAGÍSM s.n. Tendinţă în poezia şi proza modernă de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau auditive) şi nu discursiv. ♦ Ansamblu de imagini existent într o creaţie literară imagistică. – Din engl. imagism, fr. imagisme. Trimis de gall,… … Dicționar Român
